Vin către tine înotând,
așa cum păstrăvii sar în amonte,
precum unduiesc algele mereu
lovite de valuri.

Verzi să fie liniile care ne despart,
întinse la soarele care nu dezamăgește,
ca niște șopârle toropite
gata să fugă în întuneric.

Albastre să fie gesturile noastre,
aproape să atingă lucrurile
pe care nu le vom ști niciodată
mai bine decât acum.

Vin către tine zburând,
precum prin furtună șoimii răzbat,
așa cum prin păduri crengile se clatină
spre rupere.