agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-08 | | am senzația că nu aștepți un răspuns/ pentru tine decisiv este momentul când alegi materialul cu două fețe al întrebării/ purtabil pe orice fel de vreme/ croi lejer și apatie la vedere în holograma zilei de lucru nicio risipă de culori interzise / așa treci parcă ai călca pe sticla pisată a înfrângerii sine die mă aflu în locul/ de unde ai plecat ori încă nu ai ajuns vecinii sunt cumsecade/ toți purtăm în inimă așteptarea cuiva nu ni se citește nimic pe față ne salutăm într-un ceremonial al rutinei nu întrebăm cât mai e de așteptat aceste adevăruri amânate sunt coastele rupte ale unui timp infirm de-asta cred că fericirea miroase a boală de la o poștă am hotărât că tu vei fi femeia mea nu mai stau aproape de cei fericiți geometrical end globalisation după cum nici de morți nu-mi place să m-apropii recunosc versiunea nebuniei de a crede / aerul abulic strecurat prin masca ei de oxigen cineava întinde o frânghie/ trebuie să sar lungindu-mi figura pentru a înțelege ce este un punct de reper o depășire a limitelor eu și vecinii aceștia despre care am hotărât că sunt cumsecade aștepăm cu ușile la perete cu ferestrele deschise alter-egoul fără de care fericirea miroase a dezinfectant/ bun pentru lungile coridoare din noi suntem cazuri deja clasate jafuri cu autor necunoscut crime în serie toate între zidurile anistorice ale ghinionului de-a crede că ne-am născut anume pentru a completa o singură ființă din univers mila privitorilor e un bonus/ indiferența cerului/ un atentat așteptarea la nesfârșit/ o bacterie ucigașă nu-mi pasă dacă lumea înseamnă doar voință și reprezentare contează starea de contemplație/ faptul că n-am învățat să te înlocuiesc zilele care mi-au mai rămas multe/ puține sunt un baldachin uriaș pe care se leagănă umbra ta aceasta este singura traumă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate