Te-aÈ™ duce deasupra, pe nori
Și-aș strânge pe tine lumină,
Să-ți poarte vlăstarii surori
De petale, în zumzet de-albină.
Ți-aș pune și aripi, să zbori
Departe de-al lutului scrum
Și-a omului inimă rece.
Din ceruri, al nopții parfum,
Când frigul prin pori te-a petrece,
Va-ntoarce al lumii durut
Altoi în făptura-ți divină.
Atunci vei avea descusut
Al viselor hram în rugină
Și-al nopții luceafăr tăcut.
Atunci îți vei țese tulpină
Din zori care vor să rămână
Văiug răsturnat către Soare.
Atunci te vei face stăpână
Și toate-ți vor da ascultare.