nimeni nu știe cum brusc
toate cuvintele se uită
oamenii se fac stane de piatră
cu memoria afectivă amputată

statici și impersonali
fără mai nimic să priceapă
găzduiesc ambiguitățile
păsării încă vii

în răstimpuri
un fel de amintire
le colorează timid irisul

abdică repede / aproape obligatoriu:
nicio Iubire pentru azi
n-a fost brevetată

descriu

fenomene ale naturii
nor alb agățat de umărul Copacului
gloanțele ploilor târșâind Visul
în ghetoul sufletelor înghețate

și nu mai pleacă... nu mai...

neputincioși rămân

în acest sfârșit
de anotimp