locul meu este aici dar eu nu știu încă / în paturile albe de spital

apoi lângă ferestrele largi unde

soarele dispare și apare acoperindu-mi din când în când ochii.



zăpada s-a așezat și peste mine/ să mă ferească de toate lucrurile negre



am mintea albă din care curge sângele / așa a spus psihiatra/ rămăn aici/

unde curentul electric în supradoză

pătrunde adănc în creierile pacienților agitați



în geamuri se izbesc păsări negre și oarbe

va veni iarna



vor face un foc imens / doctorii în halate albe mă vor

arunca în el - inima, inima va bate



eu și păsările oarbe suntem pe cale de dispariție

dar avem același sânge cu care am scris pe pereții spitalului



“aceasta este o crimă & să fii în disperare și frică”



linia ce pulsează pe ecranele monitoarelor

mă ține in viață / ea îmi tulbură liniștea



azi am adormit fericită în zăpadă cu ochii deschiși

pentru a vedea cerul. și rămân aici/ așa a spus psihiatra în vis



până când alte păsări negre și oarbe

vor cădea peste mine

și îmi vor acoperi trupul ars

un morman de cenușă care va fi spulberat de vânturile de iarnă



legate între ele cu lanțuri / probabil nu îmi voi găsi liniștea niciodată

decât în umbre și dragoste și în visele mele negre si oarbe

peste care ninge necontenit

și vara și iarna și toamna și primăvara.

dar inima va bate, va bate.