agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-11-12 | |
Cu marea ta m-am înrudit și eu când norii tăi
Îmi lăcrimau pe cer înduioșați de curcubeie Aprinse de-o scânteie din visul ce pe bolți îl sui Nesățios spre cel din-ntâi ce îl iubești, femeie. Sunt visul din pământ însămânțat de-o sclavă Cu două mâini îmbătrânite și arse de tăcere Și scumpe la vedere, dar o să vină-aici, de vii, Pe țârmul unde-ai să devii ce inima îmi cere. Adâncul tău ascuns ce-mi freamăta dorința De-a-i tulbura fără să-i sfâșii scoarța de coral Al corpului astral și cald de miere-nmiresmată Ce gura-mi însetată, ți-l bea din Sfântul Graal. Înaltul ce l-am împânzit, noi patimi nesătule, Toți viii, chiar și morți ne-ajung nesăbuința Și-ne cerșesc credința cu-nsingurate mâini, Doar noi, miloși maslini le-ndeplinim dorința. . Femeie, n-avea teamă de bruma frunții arse! Iți pare focul stins, dar nu e, e numai moleșit De-un nor, de când ai răsărit și-acum bocește, Simțind cum se sfârșește de lacrimi copleșit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate