e iarnă și ninge cu momente fresh
arbori se îmbracă cu straie de argint
în grădină se așterne imaculat preș
eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint.

nutresc cu Calea Lactee un liric acord
să-mi înveșmânte versul cu lumina violetă
să topească-n mine țărmul unui fiord
ca să mă fericesc cu viața de poetă.

zidesc în versuri amintiri dragi, emoții
ilustrații cu iubiri ajung la Polul Nord
nicicum nu mă împotrivesc în fața sorții
nu-mi las cuvintele-n haotic dezacord.

ies flăcări din mine, din amnarul morții
fur scânteia glorioasă, emblematic record.