după cele spuse ce aș mai putea adăuga?
o lacrimă? un suspin? un regret?
oricum nu ajută.
nimic nu poate umple un suflet găunos
și nici măcar lumina nu are de ce să se agațe
și atunci faci scară la cer,
urci fuștei după fuștei
și lași ploaia să te spele (uneori le spunem lacrimi)
apoi lași lumina să te șteargă (noi îi spunem iubire)
după care te lași dus ca puful de păpădie
până când nici un strop de ură
nu-și mai lăsa umbra
peste tine
abia atunci, luminat întru totul
poți spune că ai văzut Raiul
privindu-te în ochi…