A înghețat secunda în gheara hibernală,
Când iarna își despoaie amorul în alcovuri,
Iar patrafirul nopții slujește în ceaslovuri
Și-și cuibărește-orfanii în lumea boreală.

Se mută-n coaja pietrei fărămițate lieduri;
Chemarea înflorește pe geamuri giuvaere,
Cu tâmple sidefate, din albe nopți cu sfere,
Genunea-și mută iambii în țurțurii din domuri.

Sticlesc, de-a valma-n lume, solzii de pe luceferi,
Pădurile albastre s-au poleit celest,
Miresmele-și botează, în cânturi, vechi dureri;

Descântă busuiocul pe-al lumii manifest.
Au renăscut vibrații cu setea de-nvieri,
Heruvic le sărută gerul crescut în țest!