doar noi oamenii, ciorile și porumbeii mai rătăcim prin parcurile desfrunzite și înnegrite
noi că să dezlegăm firul amintirilor, să le aruncăm pe jos și cu răbdare de melc să le culegem
bucurându-ne de prospețimea și spontaneitatea lor
porumbeii să adune ce mai rămâne iar ciorile ca simple semne de punctuație

pe o alee zeci de costume ieșite la aer se bucură de mușcătura gerului
îi simt mâinile strecurându-se prin buzunarele goale
piepții se umflă la cea mai mică pală de vânt
și copacii zgribuliți privesc și nu înțeleg de unde atâta plăcere

medici, asistente, felceri și brancardieri ireali își fac loc pentru operații dificile
pompând substanțe aromitoare printre nume latinești uitate
aici o colonoscopie, pe banca aia o clismă și din loc în loc pungile cu perfuzii
cu tot efortul îndreptat spre menținerea zilei în parametri orari stabiliți

mesele jocurilor târzii sunt ticsite de sârme, clești, foarfece și clipsuri
mărgelele vin să dea culoare, înșirându-se ca zilele roase de amânări și decepții
ochii goi caută să străpungă depărtările cenușii în care mâinile se târăsc
de la o idee la alta, înfruntând gerurile singurătății.