Candelabrul a murit,
la fel și lumina din geam...
Iar ceasul mi-a murit
și-a mai trecut un an...

Fotoliul dezmembrat,
dulce calvar din așchii,
locul cel mai curat
pentru anii mei tandri.

Caietul ars de foc
își cere viața înapoi,
dar în suflet nu mai e loc
Numai pentru furtuni și ploi.

Pix cu pastă putrezită,
mulțumesc că mi-ai slujit.
Îmi pare rău că nu rezist,
Și că moartea n-a murit...

ÃŽn oceane de regrete
mă scald iarăși cu ură,
înnecat în sute de momente
Și uitat din nou de lună...