aaaaaaaahhh
o vocală și-o consoană. la atât se reduce spaima tăvălită prin durere
cu cât țipătul e mai înalt, cu atât mai puțină lume sesizează.
drama zilelor noastre e asurzirea
Saramango vorbea despre orbire, eu de asurzire
și dacă s-ar sfărâma pământul în bucăți alături
ne-am programat să nu auzim
ai-ai-aai

când am eșuat cu zidirea Turnului Babel am dat vina pe Dumnezeu
de parcă Dumnezeu ar fi un moș scofâlcit ce se teme să nu-i năpădim grădina
acum când am eșuat în cunoașterea aproapelui dăm vina pe tehnologie
ea și numai ea ne-a legat mâinile și picioarele de catargul ignorării
și ne-a înfundat urechile cu lauda de sine
pentru că străini fiind, nimeni
nu-și mai pierde timpul
cu celălalt

zgrgrztrsg
scrâșnetul de măsele acoperă țipele ce mor în gât
și odată cu țipetele alea moare și speranța. te golește de viață. îți ia tot
și umbli așa, formă fără fond, minte fără inimă și inimă fără minte
cap fără urechi, urechi fără auz… până când…
auzi capacul închizându-se
și primii bulgări căzând
heeeeeeeeiiiiiiiiiii, oameni buni… aici este un suflet viu

și multe nu le-oi mai vedea și multe nu le-oi auzi…