Draga mea,
să facem un ceai și să numărăm stele,
să dormim în balcon și roua dimineții
să culeg de pe buzele tale într-un sipet de argint.

Dragul meu drag,
vino în casă, să nu răcești și să mori!
În jur, în pat, un cerc am făcut,
și o mie de ani mâna ta am visat
ca un cuib mâna mea să primească.

Iată, întunericul, fratele nostru,
strânge în brațe uși și ferestre!
Intră, dragul meu, pe sub pielea mea, să simt
cum se zgârie tavanul de aripele tale!
Sufletul meu, draga mea, adună-mă în gura ta dragă!
Iată întunericul, capătă dinți
și tavanul se zgârie de aripele tale!

Fiecare gest al tău, e-o mică galaxie.
Fiecare gest al tău, e-o mică galaxie.
Fiecare iubit, jumătate de înger.
Fiecare iubit, draga mea, jumătate de înger.
Fiecare casă, o catacombă.