Azi e începutul grădinii:
În umbra luminii
S-a deschis un alb trandafir
Un musafir
Ce m-a vizitat cândva
În tinerețea mea.
Acela, tot alb, era de la tine.
Acesta e de la Dumnezeu
Spre celebrarea apusului meu.

Și fiecare petală e o clipă
Ce se-nfiripă
Pe axa unui timp
Ce-și are începutul într-un anotimp
Fără culoare
Iar sfârșitul – într-o lipsă de soare.
Răstimpul dintre ele
Sunt amintirile mele.
Calea spre El
Va fi presărată cu albe petale
Lăsate de urmele tale.
Te voi ajunge oare?
Trandafirul încet moare.

Azi e începutul Grădinii:
Sub razele Luminii
M-am deschis eu.
Azi e începutul meu...