port după mine o groapă
și o întreb când mă dor amintirile de ninsoare
-hei, groapo, ce tot încerci să mă tragi
în tăcerea strămoșilor mei de marmură ?

port în mine o groapă opacă
și o apostrofez când mă dor genunchii
a grindină,
- hei groapo, ieși din mine,
ieși dracului din mintea mea care și-așa
face erori de calcul calendaristic
care și-așa confundă iubirea cu ura
și fă-te baltă la picioarele mele
să pot călca omenește în ea
când mai beau cu istoria
din clepsidre
la o cruce de drumuri

port o groapă adâncă deasupra capului
și o întreb când mă plictisesc
de cele sfinte și de cele lumești
- vrei groapo să ne împăcăm
cândva la lăsatul serii?
coboară sub mine și
lasă-mă să mă odihnesc
puțin în răcoarea pământului
până aud vântul pe piatră
ori măcar glasul mamei
cum creşte din iarbă!