agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-01 | |
Dormi acum –
închide-ți pleoapa peste ziua ce-a fost, dezbracă-te de azi, dă-o uitării și lipește-ți obrazul de visul unde te-aștept. Acolo unde nu există timp și oameni te întâmpin ca pe-un prieten vechi cu pieptul deschis ca o floare de noapte, atât de alb că poți să-ți clătești ochii în el. Dormi și lasă-mă să-ți port pe umeri fruntea – pierduți în locurile unde putem merge doar cu gândul să privim din nou prin aceiași ochi, să-ți fac casă la umbra coastelor mele și să ne lăsăm urmele pe carne, să știm să ne găsim și în alte vise ale altor vieți. Despărțiți de spațiu și de timp, să scurtăm aerul dintre noi și să împărțim iar aceeași suflare. În taina nopții, ascunși în întunericul cerului care ne acoperă, o sa te desfac start cu strat, până la os și o să-ți clădesc un nou corp din mâinile mele, care să te poarte mai departe în ziua de mâine unde eu nu pot să ajung și în toate zilele care vor trece până când o să ne întâlnim din nou. Dormi și dacă uiți de tine, amintește-ți că eu te știu – pot să-ți dau un nou nume și un nou chip, iar când pielea ți se va schimba se va schimba și a mea până ne vom uita la noi ca într-o oglindă și-o să știm atunci că ne-am născut mereu împreună. O să știm că trăim împreună aici și acolo, ieri, azi și mâine, că împărțim același suflet și același zbucium tăcut, același foc mocnind prin vene, același murmur în cușca inimilor noastre. Dormi și lasă-ți gândul să mă găsească – sunt aici. Te-aștept cu mâinile întinse să-ți port sufletul în palme. Te-aștept până vor trece toate viețile peste noi, până când vocile noastre vor deveni ecouri din alte lumi, iar oasele doar fărâme din zile care parcă nici n-au fost. Te-aștept până când timpul se va întoarce în cerc și ne va lăsa din nou sub același cer, în același loc, într-o noapte fără somn. Te-aștept până când o să știm că timpul nu ne-a rupt deloc și-o să deschidem împreună ochii în același soare sfânt, iar ziua o să ne confunde brațele amorțite laolaltă – până când niciodată o să fie doar o clipire de ochi și distanța dintre noi nu o să se-ntindă mai mult de-un suspin. Dormi acum – lasă-ți masca să cadă și îmbracă-ți chipul cu al meu. Aici, în locul unde ne unim privirea timpul n-a trecut vreodată peste noi iar inimile noastre s-au născut siameze.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate