e azi. lumea începe din nou scrâșnind
ca o locomotivă foarte veche.
îi simt respirația în ceafă

m-am trezit în 2021 ca și cum ar fi anul 1
ceva începe. ceva se termină.

am forțat frumusețea. am făcut din ea o făclie ca să văd lumea ce se întunecase și țipa din toți plămânii ei asfixiați

am alungat teama care mușca din noi ca o haită de lupi însângerând cerul

am plâns doar când lacrima mea a devenit blândă cu lumea

am respirat încet sub soarele dimineții făcând din fiecare zi o sărbătoare a ceea ce ne-a mai rămas

lumea a devenit irespirabilă
dar i-am dat plămânii noștri luminoși
i-am dat soarele meu și soarele tău

am cântat când ne era teamă
am dansat în armurile noastre fierbinți

am dansat pe viață și pe moarte așa cum eram
în bocanci cu măștile de gaz trase pe față