iarna n-a plecat s-a răzgândit
toarnă peste țară ninsori de argint
ceață frig înțepător a răspândit
mie îmi lipsește a soarelui alint.

tremură pe ramuri muguri de cireș
lalele zgribulite suspină în tăcere
magnolii iar îndură a iernii iureș
vremea urâtă nu le face plăcere.

primăvara suspină pusă la colț
de iarna agresivă ce tulbură izvoare
soarele-i uluit pe al cerului jilÈ›
suferința naturii și pe mine mă doare.

nici Dumnezeu nu știe ce să facă
cu iarna nebună stranie bivuacă.