transpun în cântec măreția dorinței
de a deschide cerul plin de noroc
aștept nerăbdătoare la gura portiței
cu gânduri arzânde în sangvinic foc.

deschid un nou capitol în antropologie
sunt fiica planetei cu întinderi albastre
storc de idei complexa fenomenologie
înălțând emoții până sus la astre.

mângâierea inimii îmi este lumina
atâtea ceruri s-au contopit cu ea
timpul m-a năucit să-l bată vina
povara bătrâneții este prea grea.

dar am controlul simțurilor complexe
un univers construit pe azure reflexe.