adu-mi palmele-adânci și calde
spumă din lapte, ca niște spectatori cuminți vom primi ce alții caută în fire de nisip
sortite atingeri, undeva, departe
lacrimile conduc lumea, de ce ne-am strica ochii blânzi de dureri cuceritoare
tocmai acum când deasupra noastră milioane de stele împărtășesc tandrețea luminii
întunericul se aprinde, scânteia dă umbră
să fie aerul vinovat de ne ținem de el cu ambele mâini iar sărutul cedează vântului tandru
cu brațele ce ni s-au dat mângâiem frunzele
unde desenate pe retina toamnei, osteneală zdrobită-n plăzmuirea noastră
când caii aleargă fără zăbală, fără frică de vânt
corăbii purtate pe valuri din buze, de ce să ne grăbim, ca un nisip
adu-mi palmele tale adânci și moi, calde și moi, ca atunci,
spumă din lapte, adu-mi dimineți să topim sub soarele din ce în ce mai melancolic