unii stăteau pe podea,
alții pe paturi suprapuse,
un bătrân și o bătrână culcați pe laterală, îmbrăcați în costume negre,
fețe stacojii, întristați dincolo de orice iertare,
ghemuiți, își forțau umerii dureroși unul în altul,
conturul corpurilor se dezmembra într-un nor de praf (ca după o bombă atomică)
ochii-nlăcrimați fixați în tavan, - nepăsarea părea să anihileze moartea,
o întreagă epocă,
să-nchidă închisoarea,

la megafon răsuna o voce bărbătească de femeie: - tovarishchi, tovarishchi, ridicați-vă, mișcați-vă, ocupați-vă locurile, puneți suflet, viață, ridicați pasul: - davai, davai, raz dva tri, raz dva tri …
- prin surprindere
mâna tatălui său o strângea pe a lui în timp ce coborau o scară (răsuna sub picioare) într-un loc adânc,
obosit l-a lovit scâncitul, - mama,
leneșă, visătoare
mergea în urma lor c-un buchet de flori în mână,

s-a oprit s-o aștepte