Acum știu ce e iubirea.
Momente lungi în care ceea ce te macină mă doare și pe mine.
Tăcerea de după plâns e felul tău de a plânge.
Nevoia de spațiu nu e abandon.
Insistența mea nu e presiune, întrebările nu sunt neîncredere. E vulnerabilitate și e firesc.
Acum știu că nu e nimic rău într-o mică ceartă, nu e nimic rău în puțină instabilitate.
Eu pot să tac și să observ, să culeg informații ca un gadget drăguț pus pe masa din bucătărie.
Tot ce știu este putere, tot ce acum îmi pune un nod în gât mă pregătește pentru viitor.
Nu te îndepărta acum, nu am să te las.
Eu sunt aici să iert și să aștept să te vindeci.