mi s-a lipit de suflet doina străbună
sunt fericită că Țara înflorește
îi vorbesc dulce la a vieții tribună
cu credința care mereu sporește.

codrul ca izvorul duios horește
sunt străbătute de lumini măiastre
vise se împlinesc când Luna păstorește
din iubirea ei se înfiripă astre.

în veghe astrală câinii nopții latră
să gonească strigoii care bântuie case
eu vaăspun povești lângă focul din vatră
unele mai triste altele mai voioase.

o lume minunată sufletul meu dorește
ocrotită de lumina care zilnic izvorește.