Mălin, Simeon, desigur de-îndesați
Se simte mamei, tatălui, durere
Sonet prin coșul cu mâncăruri, cere
În mâini, copiii țin monedele din tați.

De semăna cu restul, ca de miere
Cum celălalt băiat, pierduți, în frați
Și nu mai vinzi silozuri sub pirați
Aduci familiile-n Sărbători și-n pere.

Să colindați, din case până-n sceptru
Căci nașterea împinge-n zloată spinul
Coșul e plin de pâine și nisetru.

De-ar bate, iar, cu mâna, mi-e vecinul
Să lase iar pe Lina și pă Petru
Pe Ioan al Gheorghii, Ana-i cum e crinul.