Băiet fiind eu moartea o uitasem
Mi-o amintesc şi-n plete am zăpezi
Pereţii raclei mă aşteaptă-n reazem,
Fecioară, azi de pruncii tăi îţi vezi
Şi verdele-amândoi la gură coasem
Åži ne a mea, duci altuia amiezi -
Băiet fiind eu moartea o uitasem
Mi-o amintesc şi-n plete am zăpezi.
Ţi-aduci aminte, zorii îi furasem
Acum, spre cină, doar că îi oftezi
Că meri sfioşi n-au rod în dulci livezi,
O lăcrimare moartea cât sunt lase-mi
Băiet fiind eu moartea o uitasem.