Frumusețea-i darul divin dat Evei,
Angelică făptură, visătoare,
Ce-n tainica cutie a Pandorei,
Își poartă arvunile înșelătoare.

La sânul arhetipalei mame cresc,
Frumoase și eretice zeițe.
La lume cu ochi iscoditori privesc,
Purtându-și mândru negrele cosițe.

Epitalamuri cântă ritualic,
Sperând un Prometeu, un zeu, să vină,
Cu șiretlicuri și cu râs șăgalnic,
Să-l lege de pământ, pe veci să-l țină.

E frumusețea binecuvântare,
Sau un blestem, o vrajă, o eroare?