din pietre suie abur de tăcere
de om în nevăzute piruete
se condensează în licori să-mbete
lumina stelei ce în haos piere.

telurica privire curge-n sete
pe cerul ce-află rana din plăcere
dar zeama cea de liniÅŸte o cere
şi soarta doar o lacrimă îi de-te.

ÅŸi doar auz e asurzit de pace
umane şoapte răspunzând pe guri
cu rămăşag în noaptea lor ce zace.

şi doar acei, puţini, la limbă puri
din demoni îngeri nasc, dar tot rapace
deşi în stâncă au ai clipei nuri.