viața îmi cere să-i plătesc o frondă,
mai valoroasă ca iubirea de smarald,
schițez cu gândul zâmbetul de Giocondă,
în liniștea albastră din ochi de herald.

vreau printre anemone să mă scald,
printre veseli și prietenoși delfini,
s-a topit tristețea sub cerul cald,
privind în aura luceferilor fini.

încă sunt în scenă în ultimul act,
îmi joc rolul de boem romantic,
într-o lume prinsă în visul abstract,
în spiritul păstrat din evul antic.

timpul m-a cucerit cu nebulos asalt,
eu stăpânesc dorul de un zbor înalt.