- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Dintr-o iubire urâtă de soț și soție
se născu o lacrimă vie,
care crește îngrijită de lacrimi,
de păcate și patimi,
de rușine și ură,
de o rece căldură,
Ziua nu-i râde Soarele,
noaptea nu-i cântă izvoarele,
dar trăind veșnicia,
colindându-și câmpia,
rumegându-și amarul,
întinzându-și hotarul,
lacrima scăldată în lacrimi moarte
retrăiește departe
printre codrii și ape,
mai de ceață aproape;
și-atingându-și dorința,
învingând neputința,
cucerindu-și gândirea,
stăpânind nemurirea,
și-amintește deodată,
de o mamă uitată,
de un tată pierdut,
și că ea s-a născut
dintr-o lacrimă vie
pe-o întinsă câmpie,
dintr-o dragoste moartă,
pe-o câmpie necoaptă,
dintr-un ou nevăzut
dintr-un jalnic sărut.