- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Mă-mbrânci spre moarte mâna
Umbrei mele adormite,
Căci degeaba-și trăia visul
Unor gânduri risipite.

Și căzui într-o baladă
Din speranța răsărită,
Peste care-avea să treacă
Viața morții, -mpodobită.

Ridicându-mi greu piciorul
Prin noroiul noii lumi,
Simt arzându-mă în spate
Focul vechilor minuni.

Și văzând cum după ploaie
Din noroi răsare bolta;
Peste vechi și nou ce vine
Doar iubirea este alta.