Ca zeul jertfit pe altar frunza
În propria umbră se așeza.

Pentru că murise desprinsă din ram
În întuneric se întindea ca adânc
A unui altceva din altcândva.

Nefiresc trupul ei se contorsiona
În raza lumini în care reflecta
Lovindu-se de stră-strălucirea
Adâncului de unde se risipea.