E noaptea de a fi pe vis o plagă
Şi gându-mpărăţeşte van pe lume
A cugeta zadarnic e anume
Şi ochiul minţii vede doar când neagă.

Doar ruga om există să-l îndrume
Spre-a adevărului divină vlagă
În crezământ pe îngeri să-ţeleagă
La pieptul celor de vecie mume.

AÅŸa, pe limbi de suflete a spune
Aude mândrul nemuririi glas
Ce se ridică morţii din genune

În mine umbra care-a mai rămas
ÃŽmi umple duhul dulce de minune
Să fac în sfera de altare mas.