cuprind cu mintea splendorile gliei,
este un loc sacru spațiul carpatin.
în văzduh răsună cântul ciocârliei,
se desăvârșește românescul destin.

este multă credință între munți și mare,
harnici gospodari sporesc bunăstarea,
își urmează calea către afirmare,
iubitori ca sfinții le cinstesc valoarea.

bucurii împletite cu fire de lumină,
se citesc pe chipurile zâmbitoare,
în liniștea dulce ca nectarul din stamină,
fac din fiecare zi o sfântă sărbătoare.

timpul îmbrăcat cu ie românească,
se roagă să curgă pronia cerească.