miroase a plăcinte în sufletul meu de parcă a înviat bunica, mamaie cum îi spuneam și am rezervat la băile herculane un izvor al tinereții numai de mine știut, care plînge o dată pe viață și are o singură lacrimă, facem ping-pong cu ea pînă mai dă o ploaie să o ascundem, că e tot ce ne-a rămas după ce am făcut dragoste cu viața.

pune cicoare, pune multe plante în băutura mea, pune întregul tablou al elementelor, pune uraniu, pune și iertare, pune-te pe tine cu mendeleev în ciorapi de damă, cu o votcă în mînă, ca un selfie de lumea s-a terminat aici și temperatura globală a explodat ca o distilerie, pune-ți chipul pe chipul meu să vedem dacă ni se potrivesc ființele, dacă ne miros picioarele la fel și în vise ne tăiem amintirile ca unghiile

ari, mă întind ca un covor zburător înaintea ta pentru primele tale senzații de desprindere de lume în dragoste, îmi zicea mama că mi-au apărut cocori albi în păr și eu încă visez la dragoste, nu-ți face griji, nu mai visez, cred ca în efectul gumei de nemestecat, cred ca în știrile de la televizor, eu știu că pentru iubire ai lumina unui microscop care vede că sunt scris acolo

și am spus aproape tot, în afară de faptul că poți sa faci o vrajă de dragoste atît de puternică încît fața ta are pe interior fața mea, și cînd te privești în oglindă mă vezi, mai știu că strîngi atît de tare din pleoape să nu mă scapi, de m-ai văzut, mai știu că în iubire cel mai puternic nu e cel care pleacă, doar cel care ramîne, că el trebuie să îndure rușinea de a rămîne în viață.