agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-13 | |
am îndesat iubirile peste tot.
sunt singur, dar în casa mea e atâta iubire nici nu pot să deschid vreun geam sau vreo uşă că iubirea ţâşneşte înaripată, inundând văzduhul, luându-se la întrecere cu păsările, cu norii, sau tot ce e călător dar nu se poate atinge ce să fac cu atâta iubire... am primit iubire cât să dau la tot pământul şi tot ar mai rămâne ceva acolo de sămânţă dar dacă v-aş spune câtă iubire am dat v-aţi face cruce, aţi crede că e ceva necurat la mijloc, sau pur şi simplu aţi rânji a neâncredere făcându-mă poate chiar mincinos dar totul este adevărat. unele iubiri a trebuit să le refuz ştiu că nu e frumos dar e sănătos, inima mea nu putea suporta atâta iubire iubeam soarele, îl modelam după starea mea îi dădeam forma inimii mele şi-l îndesam în buzunarul interior de la piept să-mi încălzească: decepţiile, mizantropiile, sociopatiile, ego-ul nemăsurat şi multe alte elemente care s-au stratificat în timp formând un monolit rece care cu greu mai putea fi urnit iubeam şi ploile, ele îmi mai astâmpărau setea de tine setea de-a te ţine în căuşul palmelor să te pot săruta când tristeţea îmi creştea prin păr albă sau gri în funcţie de starea vremurilor când te vedeam băteam din palme de fericire tropoteam pământul cu tălpile până devenea incandescent, îmi spuneai s-o las mai moale că ne vede pământul, cerul şi păsările şi toate cele văzute şi cele nevăzute dar bibico, (aşa-i spuneam) te iubesc mai mult decât orice. bine, mi-ai spus dar spune-o în şoaptă că ne aude lumea, ce-o să creadă despre noi revino-ţi in fire nu mai fii copil şi mi-am revenit, de foarte multe ori... veniţi şi admiraţi colecţia mea nepreţuită de iubire veniţi, îndrăzniţi, nu vă cer nimic zâmbiţi-mi doar, dar în şoaptă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate