agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-24 | |
Ca frunza vei cădea, o ştiu
Rănită printre ploi şi vânturi Şi tot pământul ruginiu, A cam uitat de flori şi fluturi. Din tot ce-a fost a mai rămas un mit Nici codrii, tineri nu mai sunt Izvoarele pesemne-au ostenit Pe-acest pământ rotund, abrupt şi crunt. Vom trece peste-aceste baliverne, Spune şi tu, la ce să mă aştept? Când dragostea adoarme prin caverne Şi poza ta, încă-o mai strâng la piept. Iar inima-mi beteagă mai tresare Când vocea ta, parcă se mai aude Trec amintirile prin galantare Ce-a fost, ce-a mai rămas, ce se ascunde. Eşti toamna mea, o ştiu atât de bine Miracol eşti, durere şi blestem În mine ai sădit doar serpentine Şi-n ele să te caut când mă tem... Că ai să pleci şi nu ştii când mai vii Să-mi fii tu ploaie, vântul tău să-ţi fiu Să ne jucăm de-a toamna printre vii Şi să uităm, că poate fi târziu. Să nu cazi prea departe, rătăcind Eu îţi mai amintesc, ştiu că nu strică Întoarce-te de poţi, să îţi colind Când ne iubim, sub frunza care pică.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate