Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Bijuteria morţii este fadă
Şi demonii îs puşi pe lungă sfadă
Când îngerii ne strigă-n vorbă pură.

Aştept la aşternut femei să-mi cadă
Şi dulce fi-va leneşa lor gură
Mă rog de Tine, Doamne, mă îndură
Când Te privesc ori îţi arunc ocheadă.

Când traiu-mi este doar o simulare
Amurgul lui e zeamă de venin
Nu zahărul vecia ce-l presare.

Din zare cai de nefiinţă vin
Năluci spre a le-njunghia pe-altare
Când sunt carnat îi lepăd în suspin.