însetați de o gură
de aer cu-albastru
în pupile uităm mersul
pe jos și ...ploaia
ropotea întruna!

răsună mansarda
de cântecul ploii lumii
cartea răsfoiesc
altor vremuri
tacem împreună

o fereastră mustesc
în roua caldă
risipiri pe obraz
numai de mine știută
și privesc ochii tăi

mă-ndemna să tac
melancolic tot mai verzi
toate în nuanțele serii
din somn
pierduți pașii tăi

se-apropia încet furtuna
am stat o clipă și-am privit
iubirea celui
ce-a iubit
și ploaia ...ropotea întruna!