nemurește nemurirea
rod în rod născând tăcut
ochi în ochi privirea cere
văz din văz ce n-a văzut
colț de piatră soarbe apa
niciun strop nu-i de risip
miezul tare se înmoaie
se transformă în nisip
iată vâna se vânește
verde crud prinzând se urcă
pas cu pas pe firul nopții
către luna prinsă-n furcă
lângă toate-și ard iubirea
scăpărând doi licurici
eu privind la toate astea
mă gândesc:
- nu plec de-aici!