Dragoste fără trup

Ne-am întâlnit în aer,
unde literele nu au chip
și sunetele nu lasă umbră.
Tu erai o voce limpede,
ca o apă neatinsă de maluri,
eu – un munte surpat,
o rană în forma unui om.

Ne-am iubit fără carne,
fără tremurul palmelor
sau cioburile privirii.
Ne-am trimis fețe inventate,
ochi furați din visul altora,
picioare dansând pe scene străine,
suflete dezbrăcate de înveliș.

Eu eram frumos,
tu zburai în piruete perfecte,
și nu exista nimeni
să ne contrazică.

Realitatea era doar un zvon
pe care nu l-am crezut niciodată.