tu îmi cunoșteai toate gândurile
cu toate rugile îngemănate în suflet
ce frumos îmi spuneai: te iubesc!
atrăgând asupra ta situații
când nici marea nu știa
ce să mai inventeze
ca să îmi facă toate capriciile
parcă nici iarna nu avea rost

mă trezeam cu ochii la cer zâmbind
Dochia era doar un simbol