Pustiu e satul fara el
Si-si amintesc batranii, vara,
Sau stand de vorba, dupa masa,
Duminica, cand vine seara.

Din casa-n casa el umbla
Cu vesti si noutati cu sacul;
Si multe, multe mai stia
Al nostru Andronic saracu'.

De cate ori venea la noi
Ne povestea frumos cu fala:
Cum ca Ion al lui invata,
Pe la Sighi, pe la o scoala.

Ca dascalii l-au laudat,
Ca-nvata bine tot ce are.
S-ascusa termina cu scoala
Si-o sa ajunga mester mare.

Vorbea cu tata ore-n sir,
De cate-n viata si in lume;
Ca multe stiau amandoi
Si multe, multe aveau a-si spune.

Dar anii trec se duc nebuni,
Iar noi ne-am risipit in lume,
Si-am auzit ca Andronic
S-a dus din sat in alta "lume".

Azi as dori sa-l vad din nou
Asa cum il stiam, inalt,
Cu voie buna-n totdeauna
S-aduca vestile din sat.

S-a dus pe alte cai acum
Si rataceste-n alta lume,
Dac-ar putea veni-napoi,
Vai cate, cate ne-ar mai spune.

El s-a mutat acol' pe deal
Si-n noptile cu clar de luna,
Se-ntalnesc in noapte doua umbre
Ca au atatea ca sa-si spuna.

Si cateodata-n tintirim
S-aude un cantec de caval;
Ies umbrele de prin morminte,
Sa se-ntalneasca sus pe deal.

Si ele asculta ca un vis,
Le mangaie raze de luna,
Si-n jurul lor din tintirim
Toti mortii nostri, dragi, s-aduna.

Asculta doina ca pe-o vraja
Sub raze argintii si reci;
Iar cand se apropie dimineata,
Se-ntorc in gropile de veci.
----- 1965-1997 ------