Atita liniste-i in jur de-mi pare ca aud
cum se izbesc de geamuri razele de luna.

In piept
mi s-a trezit un glas strain
si-un cantec canta-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
Se spune, ca stramosii, cari au murit fara de vreme,
cu sange tanar inca-n vine,
cu patimi mari in sange,
cu soare viu in patimi,
vin,
vin sa-si traiasca mai departe
in noi
vieata netraita.

Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud
cum se izbesc de geamuri razele de luna.

O, cine stie-suflete-n ce piept iti vei canta
si tu odata peste veacuri
pe coarde dulci de liniste,
pe harfa de-ntuneric-dorul sugrumat
si franta bucurie de vieata?Cine stie?Cine stie?