|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ când moartea își mănâncă dresorul È™i lumea crede că aÈ™a e scenariul
■ punct mort
■ Scrisoare către tata
■ o lume de mame
■ Èšipăt, colet È™i curcubeu
■ cum am înÈ›eles dragostea
■ Țărâna cerului sub tălpile reci (poeme ale absurdului)
■ Două feÈ›e
■ acestui tânăr
■ atelierul unui portretist nonconformist
■ La o răscruce de baruri
■ Manuscris incomplet de la Marea Nordului III
■ între scila È™i caribda
■ beach
■ Irrlicht
■ ​ultima vacanță de vară a victimelor întârziate în vraja lui august
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Poem poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Andrei Novac [iristoamna ]
2005-12-12
| |
Ingerii mor mereu singuri,
cand tinerii indragostiti pe poduri
inca se mai saruta.
Zapezile verzi se topesc lasand iarba
alba umezita.
Ingeriii se nasc batrani si mor tineri
in timp ce eu ma leg la toamne
cu ranile inimilor, singuratatea podurilor.
Pe care tinerii indragostiti inca se saruta
bulgari de toamna, albi verzi.
Ingeri ce inca se mai nasc batrani
rani de inimi, toamne de frunze,
toamne de inimi, rani de frunze
|
|
|
|