lirismul oblojește
nu mai scriu același verb alunecos și tare altminteri poezia-i un pustiu
nisip e sufletul în fiecare

nu vreau piramidă
nici tronul de aur eu sunt călătorul cântând de plictis construcții sterile
de-amorul lucrării
sunt moarte-nainte
de a se fi scris

poetu-i ecoul
rătăcirii prin lume nu e ne-o-logul scăpat în cuvinte poetul e mutul
rostirii agreste
oglindă-coșmar
a celui ce minte

da ce nu-i poetul!
atâtea s-au spus! dar totul e fals: poet nu există! acesta-i cuvântul
măsurii în vorbe
când lumea se simte
în sine mai tristă

un ceas un răgaz
o tâmplă în palmă nu nasc un poet: corcesc adevărul poetu-i străinul
rătăcit în grădină
ce-așteaptă să cadă
în poala sa mărul

în rest?
petrecăreți și sclavi melci și furnici împuind mușuroaie o dâră băloasă
rămân în urmă
și munți și mări
revărsate gunoaie

aceste rânduri flăcări
sunt aceste rânduri fi-vă-vor cenușă mi-e lumea o tumoare-n cerul gurii
iar întunericul mi-e gușă