....închizând în ea
tremurul ceasornicelor din iarbă,
becurile galbene de singurătate
se-nchipuie luceferi atârnând
în sârme colorate – una neagră
alta albastră – deasupra ușilor
cu vopseaua zgâriată ale magaziilor
lacome de-ntuneric;
e ca și cum cei ce dorm emană
prin nările leneșe numai noapte
plină de gânganii și de jivine
jumătate reale, jumătate doar teamă
de cealaltă jumătate.