Fierul încins pe pielea transpirată
Dâre de ură stârnește la atingere;
Pe podeaua strâmbă, atârnată
Înghite cu calm fiece înfrângere.

Strivită de coloși ai grotescului
Adună resturi de carne vânătă,
Urme de iubire ale cerescului
Încă din fașă prescrisă putredă.

Sătulă, în genunchi se roagă
Să aibă în ochii bătrâni crude cristale,
Să plece curată fiind oarbă,
Lăsând în urmă cenuși și albe furnale.