Zburăm o tură în jurul lunii,
iubite
și luăm soarele acasă - un etaj mai sus,
deasupra boltei cerești,
acolo unde numele tău e sculptat pe ușă.

Cu degete de pământ
plantăm stejarul
între scândurile învechite ale podelei.
Împletim curcubee
în plăcile de beton gri ale tavanului.
Umplem, toată noaptea,
prin retina înșelătoarelor stele,
crăpăturile zidurilor
cu străluciri dulci de val.

Ochii tăi...
ochii tăi culeg flori albe
dintre lacrimile mele.
Lacrimile mele
dansează desculțe
pictând tablouri cu vise
pe geamul aburit al ferestrei.

E liniște.

Căderile
sunt păsări de foc în palmele noastre.

Doar respirația ta
și fluturele care tocmai a intrat
un etaj mai sus...