Și călătorul nepornit
Va fi venit la poarta vieții,
Va fi stat prea mult așteptând un pahar
De zbor,
Se va fi ghemuit
Pe sine,
În sine
De prea mult
Nefrig,
Necald…
Se va fi neoprit
De atâtă necăutare
Nelibertate,
Nezbor…
Nu va fi devenit
Covor pentru zei.
Acest privilegiu
E doar al celor porniți.
În locul său
Va fi crescut
Un cuib de tăceri
Atât de gol,
Atât de ieri
Că însăși nefirea
Va zace cu spaimă
În sine.
Ultimul călător nepornit
va fi trecut.
Și-n urmă
Pași.