Uita sa plangi
iubirea fara cuvant,
smulsa din trupul tau,
marul inrosit, sfartecat de dragoste
si toamna despletita
de rodul pamanturilor.
Ne spalam pe fata
cu propriul nostru sange,
amestecat cu durerea
nenasterii.
Uitand in uitarea de sine,
am schimbat nasterea cu toamna.
Doar zambetul mut, ucis
de crima clarului de luna
ne sparge retina
si ne lasa orbi in intunericul
zilei de maine.